Agricultura ecologică componentă a economiei verzi

          „Sănătatea omului este reflexia sănătăÈ›ii pământului, este un adevăr spus de Heraclit cu 500 de ani î. Hr., care se confirm È™i astăzi prin corelaÈ›ia dintre starea de sănătate a oamenilor È™i „sănătatea” solurilor È™i a celorlalte component ale mediului înconjurător. Criza de încredere în agricultura convenÈ›ională este alimentată, de asemenea, de noile cazuri grave de intoxicare cu dioxină, boala „vacii nebune”, febra aftoasă, pesta porcină, gripa aviară, organismele modificate genetic (OMG), e-coli.
          
Agricultura ecologică urmăreÈ™te armonizarea interacÈ›iunilor dinamice dintre sol, plante, animale È™i om sau, cu alte cuvinte, dintre oferta ecologică, economică È™i socială a agro-ecosistemelor È™i nevoile umane de hrană, îmbrăcăminte È™i de locuit. Fiind un tip de agricultură durabilă (Toncea, 1999), scopul agriculturii ecologice poate fi exprimat printr-o funcÈ›ie de tip min - max: maximizarea producÈ›iilor È™i minimizarea efectelor secundare negative ale activităÈ›ilor agricole (Toncea, 1997 È™i 1999).
           Agricultura ecologică are rădăcini istorice adânci, îndeosebi ca îndeletnicire practică, toate marile civilizaÈ›ii umane – mesopotamiană, arabă, greacă, romană, chineză etc., clădindu-se pe o agricultură prosperă, însă nepoluantă È™i fără îngrășăminte chimice È™i pesticide de sinteză (Stoian, 2005), dominată, în gândire È™i muncă, doar de înÈ›elepciune È™i îndemânare.

           Bazele teoretice ale agriculturii ecologice au fost puse între anii 1920 – 1960, imediat după începerea procesului de industrializare a agriculturii (Papacostea, 1981 È™i Stoian, 2005) È™i declanÈ™area „revoluÈ›iei verzi
”, de către Rudof STEINER în Germania, fondatorul conceptului de „agricultură biodinamică”, Sir Albert HOWARD în Anglia, pe ale cărui idei s-a fondat È™coala de „agricultură organică”, H. MULER în ElveÈ›ia, autor al conceptului de agricultură „organo-biologică” È™i C. LEMAIRE È™i J. BOUCHER în FranÈ›a, fondatorii È™colii de „agricultură biologică”.”; Ordinul M.A.P.D.R. nr. 417 din 13 Septembrie 2002 referitor la ”;; Ordinul M.A.P.D.R. nr. 721 din 26 Septembrie 2003 pentru aprobarea Regulilor privind Importul È™i Exportul produselor agroalimentare ecologice; Ordin nr. 190 din 28 iunie 2006 privind modificarea È™i completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaÈ›iei È™i pădurilor È™i al preÈ™edintelui AutorităÈ›ii NaÈ›ionale pentru ProtecÈ›ia Consumatorilor nr. 417/110/2002 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice.
        Majoritatea specialiÈ™tilor, bazându-se pe prevederile Regulamentului (CE) 834/2007 al Consiliului È™i ale Regulamentului 889/2008 al Comisiei, susÈ›in că agricultura ecologică are aceeaÈ™i definiÈ›ie cu agricultura organică sau biologică. De asemenea, unii teoreticieni (Puia, Soran È™i Rotar – 1998) cred că agroecologia È™i ecologia agricolă au aceeaÈ™i semnificaÈ›ie: ecologia agricolă sau agroecologia este o ramură sau disciplină a ecologiei generale care se ocupă de studiul multilateral, îndeosebi sub raport productiv, al influenÈ›elor exercitate de factorii de mediu asupra plantelor È™i asupra animalelor domestice (aÈ™a-numita autoecologie agricolă), precum È™i de cercetarea structurilor È™i a dinamicii agroecosistemelor (sinecologia agricolă). Având în vedere conÈ›inutul noÈ›iunilor structurale: agri – ogor, câmp, teren, cultură – totalitatea valorilor materiale È™i spirituale create È™i acumulate de omenire în decursul timpurilor, eco – casă, familie, căsnicie, gospodărie, mediu È™i logic - È™tiință, studiu, cercetare È™i realităÈ›ile practice, credem că agricultura ecologică este È™tiinÈ›a sau arta administrării sau È›inerii sub control a vieÈ›uitoarelor agricole È™i a mediului lor de viață în folosul omenirii, prin metode È™i mijloace moderne care nu dăunează mediului înconjurător.

          Agricultura ecologică este un sector dinamic în România care a cunoscut în ultimii ani o evoluÈ›ie ascendentă, atât în sectorul vegetal cât Ã…Ÿi în sectorul de producÅ£ie animalieră.

Grafic nr. 1
Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

         

          În anul 2011 România ocupa locul 10  în Europa, cu o suprafață de 229.946 ha cultivată în sistemul de agricultură ecologică primul loc deÈ›inându-l Spania cu o suprafață de 1.803.661 ha, urmată de Italia cu 1.096.889 ha, Germania cu 1.015.626 ha È™i FranÈ›a cu  977.234.









Grafic nr. 2
Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale


          Conform datelor furnizate de Ministerul Agriculturii È™i Dezvoltării Rurale, numărul operatorilor înregistraÈ›i în agricultura ecologică este în continuă creÈ™tere. Valoare maximă a fost atinsă în anul 2012, respective 26.736 operatori, compartiv cu anul 2010 numărul operatorilor a crescut cu 11.80%. Din cei 26.736 operatori înregistraÈ›i în anul 2012, 26.390 sunt producători agricoli, 103 procesatori iar restul comercianÈ›i. Cei mai mulÈ›i dintre aceÈ™ti operatori înregistraÈ›i se întâlnesc în judeÈ›ul Suceava 4.358.

 

Grafic nr. 3
Sursa: Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale


          În ceea ce priveÈ™te ponderea culturilor certificate ecologic în anul 2011, prima poziÈ›ie este ocupată de cereale pentru boabe È™i pajiÈ™ti permanente, fiecare cu câte 34 de procente, pe locul al doilea se situează culturile industriale cu 21 de procente, în timp ce celelalte culturi au ponderi nesemnificative.







 


Grafic nr. 4
Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale


          Făcând o comparaÈ›ie între producÈ›ia medie la principalele culturi atât în sistem ecologic cât È™i în sistem convenÈ›ional putem trage următoarele concluzii:

- producÈ›ia medie la culturile în sistem ecologic este mai mică decât cea în sistem convenÈ›ional;

- de exemplu la cultura de varză albă producÈ›ia medie în sistem ecologic în anul 2011 a fost de 15.264,9 kg/ha în timp ce în sistemul convenÈ›ional s-a înregistrat o producÈ›ie de 21.807 kg/ha;

- chiar dacă producÈ›ia medie în sistem ecologic este mai mică decât cea în mod convenÈ›ional, prima beneficiază de avantajul preÈ›ului mai ridicat în ceea ce priveÈ™te valorificare.

 


 















Grafic nr. 5
Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale


          Efectivele de animale crescute în sistem ecologic urmează acelaÈ™i trend crescător la fel ca È™i producÈ›ia vegetală. Acest lucru se datorează È™i măsurilor de sprijin venite din partea statului, prin  H.G. nr. 759 din 21 iulie 2010, precum È™i Programului NaÈ›ional de Dezvoltarea Rurală 2007-2013.


 


 


 

Grafic nr. 6

Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale


      

          Numărul total de apicultori înregistraÈ›i în agricultura ecologică a crescut de la 726 de apicultori în anul 2007 la 955 în anul 2012.

După cum se poate observa È™i în graficul nr. 6 numărul familiilor de albine certificate ecologic a crescut în perioada analizată, s-a dublat în anul 2012 față de anul 2007.



















 

Grafic nr. 7

Sursa: Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

         

          Dintre cel mai importante 103 unităÈ›i procesatoare certificate ecologic la nivelul anului 2012, 41 sunt pentru depozitarea cerealelor, 19 pentru miere È™i produse apicole, iar 8 pentru paste făinoase, făină È™i produse de panificaÈ›ie.